1968 — Rector Bazil Popa
În anul universitar 1968-1969, când prof. dr. ing. Bazil Popa a preluat funcția de rector al Institutului Politehnic din Cluj, instituția de învățământ superior tehnic avea 2.474 de studenți, inclusiv cu 71 de cursanți ai secției de subingineri de la specialitatea “Tehnologia prelucrării la rece”, recent înființată. Corpul profesoral număra atunci 233 de cadre didactice. Tot în 1968 s-au pus și bazele Institutului de subingineri de la Baia Mare, coordonat în primii ani de funcționare de Politehnica clujeană.
Originar din localitatea clujeană Pata, Bazil Popa avea să se formeze școlar și profesional la Timișoara. După absolvirea “Liceului C. Diaconvici Loga” din orașul de pe Bega, și-a continuat studiile superioare la Politehnica timișoreană, în cadrul Facultății de Electromecanică, pe care a absolvit-o în 1939, ca șef de promoție. Tânăr inginer s-a angajat la firma de construcții de vagoane din Arad. Însă, după câțiva ani, s-a mutat la Cluj, la Întreprinderea de Material Rulant.
Bazil Popa s-a numărat printre primele cadre didactice care și-au început activitatea la catedră după 1948, devenind ulterior doctor inginer și doctor docent în științe. După o perioadă în care a fost șef de catedră la Facultatea de Mecanică, ajunge ca între 1953-1958 să fie primul decan al acesteia, în cadrul Institutului Politehnic din Cluj. Între 1958-1968 este prorector al instituției clujene de învățământ superior tehnic pe care, între 1968-1976 o va conduce în calitate de rector. În timpul mandatului său, va începe construcția noului sediu al Facultății de Mecanică de pe Calea Podgoriei (azi, Bd. Muncii ntr. 103), edificiu finalizat și dat în folosință în anul 1978. În ultimul an al său de mandat la conducerea Politehnicii, avea să fie terminată noua clădire-turn a Facultății de Construcții din curtea edificiului de pe str. Constantin Daicoviciu 15. De menționat este că, în aceeași perioadă, alături de lucrările de modernizare și noi construcții din Complexul studențesc “Observator”, aveau să fie începute și lucrările pentru căminele și cantina din Complexul studențesc “Mărăști”.
Prof. dr. ing. Bazil Popa, de-a lungul carierei sale universitare, a realizat 15 brevete de invenții în domeniu, unele materializate în cele peste 121 de contracte de cercetare științifică pe care le-a condus. A avut contribuții remarcabile în domeniul termotehnicii, mai precis în studiul proceselor și instalațiilor de ardere, remarcându-se cu rezultatele obținute în premieră la noi în țară, în cadrul proceselor de ardere în câmp ultrasonic. A publicat peste 114 de lucrări de specialitate (singur sau în colectiv), având 28 de titluri de referință în domeniul termotehnicii, apărute sub egida Academiei Române, a Editurii Tehnice de la București și Budapesta, precum și sub sigla Editurii Didactice și Pedagogice. A fost distins cu mai multe medalii și distincții din partea Ministerului Educației și Învățământului, precum și din partea Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din România. A fost coordonator al tratatului “Manualul inginerului termotehnician”, lucrare apărută la București, în trei volume, sub egida Editurii Tehnice. De asemenea, este autorul culegerii de probleme “Termotehnica, agregate și instalații termice”, apărută în 1979, la aceeași Editură Tehnică. În iunie 1969 i s-a conferit titlul de “Om de știință emerit” al Republicii Socialiste România, în semn de prețuire a personalului didactic pentru activitatea sa meritorie în domeniul instruirii și educării elevilor și studenților, precum și a contribuției aduse la dezvoltarea învățământului și culturii.
Profesorul universitar emerit dr. doc. ing. Bazil Popa s-a stins din viață în 1987, la vârsta de 69 de ani.